Cele mai frumoase fabule pentru copii

Fabula prezinta, de multe ori, intr-un mod ironic sau amuzant, defecte sau insusiri umane folosind personaje din regnul animal, cu scopul de a transmite un mesaj moralizator util fie individului, fie societatii.

KidsZone a pregatit o lista de fabule pentru copii, in care sunt prezenti si autori de fabule precum de Grigore Alexandrescu, Alecu Donici, Anton Pann, Jean de La Fontaine, George Toparceanu, Tudor Arghezi, Esop si Lev Tolstoi.

Fabule

Fabulele sunt o forma de literatura care utilizeaza personaje animate, adesea animale, pentru a transmite o morala sau o lectie. Acestea sunt scurte si usor de citit, dar contin adesea mesaje profunde si importante.

Fabulele au o istorie veche, fiind practicate inca din antichitate. In general, ele sunt scrise in versuri si utilizeaza personaje antropomorfe pentru a ilustra lectiile morale. Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, un sclav grec care a trait in secolul al VI-lea i.Hr. si a scris peste 600 de astfel de povesti.

In timp, fabulele au evoluat si s-au dezvoltat in mai multe directii. Unele dintre cele mai cunoscute exemple moderne includ fabulele lui Jean de la Fontaine si cele ale lui Lev Tolstoi. Acesti autori au folosit animale pentru a reprezenta diferite clase sociale si politice sau pentru a critica comportamentul uman.

Pe langa invatarea unor lectii morale, fabulele sunt adesea citite si pentru distractie. Ele pot fi amuzante si pline de umor, la fel ca si indragitele glume, dar si provocatoare. In general, fabulele sunt accesibile si usor de inteles pentru toate varstele si sunt, prin urmare, o forma populara de literatura pentru copii.

In concluzie, fabulele sunt o forma de literatura veche si populara care utilizeaza animale si personaje antropomorfe pentru a ilustra lectii morale. Ele sunt adesea citite pentru distractie si pentru invatarea unor mesaje importante.

Fabule scurte

O fabula este o povestire scurta in versuri sau in proza, cu un talc critic la adresa defectelor, deprinderilor si mentalitatilor omenesti, avand ca scop corectarea acestora. Autorul fabulei personifica animale, plante sau obiecte pentru a evidentia metehnele ce trebuie indreptate, transformandu-le in personaje care isi exprima punctul de vedere. Din punct de vedere structural, fabula este compusa din povestea propriu-zisa si o morala, fie implicita, fie explicita.

Iata cateva exemple de fabule scurte:

Cainele cel lacom, de Esop
Acum mult timp, un caine lacom a plecat in cautare de hrana. A gasit un os delicios cu care si-a propus sa se delecteze nestingherit. Asa ca, l-a inhatat si a pornit in cautarea unui loc mai ferit in care sa-l poata manca linistit. Pe drum a traversat un pod construit deasupra unui iaz, si, in timp ce il traversa, si-a zarit reflexia in apa.  Crezand ca este un alt caine cu un os la fel de delicios ca al lui, si-a spus: «Ce bun ar fi si osul acesta! As avea o masa pe cinste». Si, fara sa mai stea pe ganduri, s-a repezit spre apa latrand. In momentul in care a deschis gura, osul i-a cazut in apa si a disparut dintr‑odata. Cainele era extrem de suparat ca fusese atat de lacom.

Vulpea si barza, de Esop
O mica vulpe a reusit sa prinda un iepure. Pe cand se intorcea cu el la vizuina sa, s-a intalnit cu o barza care privea cu jind la vanatul ei. Atunci, vulpea se hotari sa ii joace o mica farsa berzei si o invita la cina. Barza accepta incantata invitatia vulpii. Vulpea a pregatit o supa pe care a servit-o in doua farfurii mari si intinse, lasand-o pe biata pasare cu cioc lung flamanda. Multumind pentru delicioasa cina de care nu avusese parte, barza i-a intors invitatia viclenei vulpi. A doua zi i-a venit randul sa gateasca si a servit supa din doua urcioare cu gatul inalt. De data asta, vulpea a ramas flamanda.

Liliacul si nevastuicile, de Esop
Un liliac a cazut la pamant si a fost apoi vanat de o nevastuica.
–Am sa te ucid, pasare! Oh, urasc pasarile!
–Dar, s-a vaicarit liliacul, eu nu sunt o pasare, sunt soarece!
Nevastuica s-a induiosat si i-a dat drumul.
Dupa o vreme, sarmanul liliac s-a prabusit din nou si a fost prins de o alta nevastuica.
–Ah, un soarece… Urasc soarecii!
–Vai, s-a milogit liliacul, dar eu nu sunt un soarece, sunt o pasare!
Si iar a reusit sa scape.

Lupul si barza, de Jean de La Fontaine
Poftit odata la un praznic,
Un Lup lihnit, manca napraznic,
S-a lacomit atat, incat
I s-a infipt adanc in gat,
Un ciot de os cam tapligos.
Dar spre norocul Dobitocului,
S-a nimerit prin partea locului
O Barza care i l-a scos.
Barza, gata,
Cere plata.
–Iti mai arde si de saga?
Scapi din gura mea intreaga
Si mai vrei, acum, pitaci?
Zau, cumatra, stii ca-mi placi?
Sterge-o, rogu-te, degraba!
Si sa nu-mi mai cazi in laba!

Casa lui Socrate, de Jean de La Fontaine
Socrate, marele-ntelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscutii, pe nedrept,
Ii tot gaseau mereu ponoase,
Caci oamenii-s croiti pe prici.
Si multi spuneau ca li se pare
Ca-s incaperile prea mici,
Cand omul e atat de mare!
Socrate le-a raspuns, aici:
–Asa cum sunt, de-as fi macar in stare
Sa le ticsesc cu-adevarati amici!

Leul si soarecele, de Lev Tolstoi
Leul adormise. Un soricel trecu in fuga peste el. Leul se trezi din somn si il prinse pe soricel. Acesta incepu sa se roage de dansul sa-i dea drumul, spunand:
-Daca ai sa ma lasi cu zilele, am sa-ti fac si eu un bine candva.
Leul incepuse sa rada cum poate un soricel sa-i faca lui un bine. Totusi, il lasa sa plece.
Peste ceva vreme, niste vanatori il prinsesera pe leu si il legara cu funia de un pom. Auzind ragetele leului, soricelul veni indata, roase funia si ii spuse:
-Iti amintesti cum ai ras de mine, fiindca nu credeai ca am sa-ti pot face un bine? Acum vezi si singur – chiar si de la un soarece poti trage uneori folos.

Aceste fabule scurte pot fi foarte usor de retinut pentru copii si le pot da si o mica lectie de etica.

Fabule cu morala

Fabulele cu morala sunt o forma de literatura care utilizeaza personaje animate, adesea animale, pentru a transmite o morala sau o lectie. Acestea sunt scurte si usor de citit, dar contin adesea mesaje profunde si importante.

De obicei, fabulele cu morala incep cu o poveste care implica personaje antropomorfe. Aceste personaje se confrunta cu situatii sau probleme care ilustreaza defecte sau virtuti umane. In cele din urma, povestea se incheie cu o morala, care exprima concluzia sau invatatura pe care trebuie sa o tragem din poveste.

De-a lungul timpului, fabulele cu morala au fost folosite ca instrumente educationale si de invatare a valorilor morale. Acestea au fost adesea utilizate pentru a instrui copiii cu privire la comportamentul adecvat si pentru a-i invata cum sa se comporte in societate. Dar fabulele cu morala nu sunt numai pentru copii, ci sunt, de asemenea, apreciate de adulti pentru mesajele lor puternice si universale.

KidsZone a pregatit pentru dumneavoastra cateva fabule scurte cu morala, mai jos:

 Pescarul si pestisorul, de Lev Tolstoi
Un pescar prinse un pestisor. Acesta ii spuse:
-Da-mi drumul inapoi in balta, pescarule, doar vezi cat de pricajit sunt. N-ai sa tragi niciun folos de pe urma mea. Daca imi dai drumul, am sa cresc mare, iar cand ma vei prinde iar folosul va fi pe masura.
Pescarul raspunse:
-N-are minte acela care asteapta numai folos mare, pe cel mic scapandu-l din mana.”
Morala fabulei: Oamenii cu adevarat castigati sunt aceia care stiu sa valorifice si sansele mici si pe cele mari.

Soarecele, cocosul si motanul, de Lev Tolstoi
Un soricel se duse sa se plimbe. Umbla ce umbla el prin ograda si se intoarse la mama.
-Am vazut, mama, doua animale. Unul era tare fioros, celalalt tare bland.
Mama il intreba:
-Ia spune, cum aratau acele doua fiare?
Soricelul raspunse:
-Cea fioroasa umbla prin ograda, avea picioarele negre, motul rosu, ochii bulbucati si clontul ca un carlig. Cand am trecut pe langa ea, a deschis clontul, a ridicat un picior si a inceput sa tipe atata de tare ca nu stiam unde sa ma ascund.
-Asta-i cocosul, grai batrana mama. El nu face rau nimanui, sa nu te temi de dansul. Da` cealalta fiara cum arata?
-Cealalta statea tolanita pe-o parte si se incalzea la soare. Avea gatul alb si pufos, labutele cenusii, netede, isi spala cu limba blanita de pe piept si dadea usurel din coada cand se uita la mine.
Batrana mama spuse:
-Prostutule, prostutule. Pai asta-i chiar motanul!
Morala fabulei: Aparentele pot insela. Viclenia si blandetea trebuie cautate in comportament, nu in aspectul fizic.

Musca, de Alecu Donici
De la arat un plug
Venea incet spre casa
Si, la un bou pe jug,
O musca se-asezase.
Iar ei, spre-ntampinare,
O alta musca-n zbor
Ii face intrebare:
–De unde, draga sor’?
–Si mai intrebi de unde!
Ei musca, ii raspunde
C-un aer suparat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi ca noi ne-ntoarcem
Din camp, de la arat!
Spre lauda desarta
Multi zic: noi am lucrat,
Cand ei lucreaza-n fapta,
Ca musca la arat.
Morala fabulei: Sa fim atenti la faptele oamenilor, nu la vorbele lor. De multe ori, in spatele vorbelor nu e decat dorinta de maretie, multa galagie si niciun alt folos.

Doua poloboace, de Alecu Donici
Un poloboc cu vin
Mergea in car pe drum, incet si foarte lin;
Iar altul cu desert, las’ ca venea mai tare,
Dar si hodorogea,
Facand un vuiet mare,
Incat cei trecatori in laturi toti fugea:
Atunci cand el folos nimica n-aducea.
Asemene in lume,
Acel ce tuturor se lauda si spune
In trebi putin sporeste.
Iar cel ce tace,
Si treaba face:
Acela purure mai sigur ispraveste.
Morala fabulei: Lauda de sine nu miroase a bine. Si, de multe ori, ea nu ascunde decat vorbe goale si niciun fel de fapta.

In concluzie, fabulele cu morala sunt o forma populara de literatura care utilizeaza personaje de tot felul pentru a transmite un mesaj moralizator util individului sau societatii. Acestea sunt accesibile si usor de inteles pentru toate varstele si sunt un mod eficient de a transmite valorile morale si de a invata comportamentul adecvat pe care trebuie sa il avem in societate.

Fabule cu animale

Fabulele cu animale pentru copii sunt o forma populara de literatura care foloseste animale ca personaje pentru a transmite mesaje importante atat cat si valori morale. Acestea sunt adesea scrise intr-un stil simplu, usor de inteles si contin ilustratii atragatoare pentru a atrage atentia copiilor.

O caracteristica importanta a fabulelor cu animale pentru copii este ca personajele sunt personificate, adica sunt dotate cu caracteristici umane si vorbesc si actioneaza ca oamenii. Aceasta personificare face ca fabulele sa fie mai atractive si mai accesibile pentru copii, iar animalele devin personaje interesante si amuzante.

Cateva exemple de fabule cu animale le gasiti chiar in randurile de mai jos:

Iepurele si broasca testoasa
In lumea animalelor traia un iepure foarte mandru, pentru ca inainte de toata lumea spunea ca este cel mai rapid.
Prin urmare, in mod constant rade de broasca testoasa lenta.
-Uita-te la broasca testoasa! Hei, broasca testoasa, nu alerga atat de mult incat te vei satura sa mergi atat de repede! -spuse iepurele razand de broasca testoasa.

Fabule amuzante

Fabulele amuzante pentru copii sunt o modalitate excelenta de a-i introduce pe cei mici in lumea lecturii si de a-i ajuta sa invete valori morale importante intr-un mod distractiv si atractiv, la fel cum se intampla cand ei citesc si ghicitori. Aceste fabule contin personaje amuzante si situatii comice, ceea ce le face sa fie extrem de populare in randul copiilor.

Fabula batranului dovleac de la birou
Un bostan vechi si rumenit
Statea la masa, plictisit,
Si isi zicea: “Nimic n-as pierde,
Ce bine-ar fi sa fiu iar verde.
-Ce naspa-i in birou, aici,
Ca n-ai de unde sa mai pici,
Ma simt aicea fara rost
Si voi miroase si a prost.
E-o lume la dispecerat,
Ce bine-ar fi sa fiu postat
Sa-mi plimb faptura gratioasa,
Sa trag o pipa, la terasa.
O varza, cu mai multa minte,
I-a zis: “Mai Bostanel, ia tu aminte,
Sunt rai, in lumea ast’ adanca,
Te fac placinta, te mananca!”.
Dar, ce? Te pui cu un dovleac?
Si-a scos semintele din cap,
Si-a pus in fata tot talentul,
De-a bubuit “inteligentul”.
Pe scurt, sa fiu mai scurt nitel,
Fu prins in lat c-un patrunjel,
Si-n trei miscari, ca si o turta,
Ajunse drept la sef in burta.
Morala-i scurta, dar adanca:
Asa patesti cand te mananca.

Leul, Vulpea si Magarul au hotarat sa se ajute reciproc la vanatoare
Dupa ce au vanat si au prins multa prada, la intoarcerea din padure, Leul l-a rugat pe Magar sa imparta prada intre cei trei parteneri. Magarul a impartit cu grija prada in trei parti egale si a invitat apoi cu modestie pe ceilalti doi sa-si ia ei primii cate o parte.Vazand acestea, Leul s-a infuriat la culme, l-a omorat pe Magar si l-a devorat pe loc.
Apoi a cerut ca Vulpea sa-i faca o favoare si sa faca ea impartirea.
Vulpea a pus pentru Leu intr-o gramada mare aproape tot ce prinsesera la vanatoare, lasandu-si pentru ea cea mai mica bucata posibila.
Leul a spus:
-Excelentul meu tovaras, cine te-a invatat arta impartirii, ca sa stii sa imparti totul atat de bine? Ai facut-o aproape la cel mai bun mod posibil.
Vulpea a replicat:
-Am invatat de la Magar, vazand ce soarta a avut.
Morala: Fericit este acela care poate invata din nefericirea altora.

Fabule in versuri

Fabulele in versuri sunt o forma populara de literatura pentru copii, in care personajele animale sunt adesea folosite pentru a transmite un mesaj moral. Aceste fabule prezinta o structura poetica, cu rime si ritmuri care le fac mai atractive si mai usor de retinut pentru copii. Doua exemple foarte cunoscute de fabule in versuri le gasiti chiar aici:

Dreptatea leului, de Grigore Alexandrescu
Leul, de multa vreme, ridicase ostire,
Sa se bata cu riga ce se numea Pardos;
Caci era intre dansii o veche prigonire,
Si galcevire mare, pentru un mic folos Vrea, adica, sa stie
Cui mai mult se cuvine
Sa tie pentru sine
Un petic de campie
Si un colt de padure, de tot ne-nsemnator,
Ce despartea tinutul si straturile lor.
Acum sange mult curse, si multe luni trecura,
Far-a se putea sti
Cine va birui.
Elefantul nasos,
Si bivolul pieptos,
Cu lupul coada-lunga
Multe izbanzi facura.
Fiecare tulpina era plina de sange.
Ici se vedea un taur jumatate mancat;
Langa el un tovaras ce zbiara si il plange;
Colo, un porc salbatic fara doua picioare;
Si mai la vale, vulpea se tavaleste, moare,
Oftand dupa curcanii ce inca i-au scapat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De doua coarne groase in inima patruns.
Leul, vazand ca lupta nu se mai ispraveste,
Trimise la maimuta, vestita vrajitoare,
Ce spun ca stia multe, si ca proorocea
Intamplarile toate, dupa ce se trecea:
Trimise, zic, la dansa sa-i faca intrebare.
Cum poate sa ajunga sfarsitul ce doreste.
Ea se puse pe ganduri, tusi, apoi raspunse,
Rozand cu multumire darurile aduse:
„Ca sa poata-mparatul lesne sa biruiasca,
Trebuie sa jertfeasca
Pe acel ce in oaste e decat toti mai tare,
Mai vestit in razboaie, mai vrednic si mai mare.”
Auzind astea leul stranse a sa ostire:
„Lighioanelor! zise, viu sa va dau de stire
Ca astazi din noi unul trebuie sa murim:
Asa va proorocul. Ramane-acum sa stim
Cine este mai tare.
Cat pentru mine unul, cum vreti… dar mi se pare
Ca nu prea sunt puternic, caci patimesc de tuse.”
Vulpea era aproape: „Ce-are a face! raspunse,
Inaltimea ta esti
Oricat de slab poftesti.”
–„Dar si puterea noastra
E indestul de proasta”,
Strigara tigrii, ursii, si cu un cuvant toate
Lighioanele-acelea ce erau mai coltate.
„Nu ramane-ndoiala”, le raspunse-mparatul.
Iepurele, sarmanul – crez ca-l tragea pacatul,
Sau pacate mai multe
De mosii lui facute 
Veni sa-si dea parerea. Dar toti, cat il zarira,
Asupra-i navalira.
Ia vedeti-l! strigara. Cu buna-ncredintare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, si nu-i placea sa moara
Ca sa ne faca noua biruinta usoara!
Pe el, copii! Luati-l: el are sa-mplineasca
Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasca!”
Cainii atunci sarira
Si-n grab’ ti-l jupuira.
Se afla vreo tara, unde l-asa-ntamplare
Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare.
Nu stiu cum se urmeaza, nu pricep cum se poate,
Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate.

Lupul moralist, de Grigore Alexandrescu
V-am spus, cum mi se pare, de nu ati fi uitat,
Ca lupul se-ntamplase s-ajunga imparat.
Dar fiindca v-am spus-o, voi inca sa va spui
Ceea ce s-a urmat sub stapanirea lui.
Auzind imparatul ca-n staturile sale
Fac napastuiri multe parosii dregatori,
Ca pravila sta-n gheare, ca nu e deal sau vale
Unde sa nu vezi jertfe mai multi prigonitori,
Porunci sa se stranga obsteasca adunare
Langa un copac mare;
Caci vrea pe unii-altii sa ii cam dojeneasca,
Si-n putine cuvinte,
Sa le-aduca aminte
Datoriile lor.
Toti se infatisara; si-naltimea lupeasca
Incepu sa vorbeasca
C-un glas dojenitor:
„Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le impliniti?
Nu aveti nici sfiala, nici frica de pacate,
Sa faceti nedreptate si sa napastuiti?
Toate slujbele voastre tara vi le plateste:
Inca pe la soroace
Cate un dar va face.
Dar reaua naravire,
Ce o aveti din fire,
Nu se tamaduieste.
Vedeti cu ce morti grele
Se ispravesc din lume
Si cum lasa rau nume
Acei care fac rele.
Ganditi-va ca poate veti da cuvant odata
La-nalta judecata.
Ganditi-va la suflet, si luati de la mine
Pilda a face bine.”
Ast cuvant minunat,
Pe care domnul lup auz ca l-a-nvatat,
Trecand pe langa sat,
La ziua unui sfant, cand preotul citea
Si propovaduia,
Pe multi din dregatori sa planga i-a-ndemnat.
„E! ce ati hotarat, jupani amploiati?
Oare-o sa va-ndreptati?”
Ii intreba atunci inaltimea-mblanita,
Ce purta o manta de oaie jupuita.
„Spuneti, o sa schimbati purtarea-va cea proasta?”
–„Sa traiti la multi ani, dobitocia-voastra,
Raspunse un vulpoi, in slujbe laudat;
Ne poate fi iertat,
Sa va-ntrebam smerit, de vreti a ne-arata,
De unde-ati cumparat postavul de manta?”
Cand mantaua domneasca este de piei de oaie,
Atunci judecatorii fiti siguri ca despoaie.

O alta fabula in versuri populara pentru copii, care face parte si din fabule scurte in versuri este “Cainele si pisica” de Esop, care spune povestea unui caine si a unei pisici care locuiesc impreuna si incearca sa isi pastreze hrana. In final, cainele invata sa imparta hrana cu pisica si isi da seama ca este mai important sa ai un prieten decat sa ai mai multe bunuri materiale.

Fabulele in versuri pentru copii pot fi o metoda excelenta de a-i ajuta pe acestia sa invete valori morale importante, cum ar fi generozitatea, prietenia si intelegerea. 

Fabule de Grigore Alexandrescu

In mahalaua Lemnului din Targoviste s-a nascut, pe data de 22 februarie in anul 1810, al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu, cel care avea sa ramana orfan si sarac. Cu toate acestea, inca de la o varsta frageda, a dovedit o inteligenta deosebita si o memorie extraordinara, invatand chiar si greaca si franceza. Ulterior, a devenit elev la prestigiosul Colegiu National „Sfantul Sava” din Bucuresti, unde a fost coleg cu Ion Ghica si a facut cunostinta cu Ion Heliade Radulescu. Prin talentul sau poetic, a reusit sa-i uimeasca pe toti. Intr-un timp, a locuit chiar acasa la Heliade, care i-a publicat prima sa poezie, intitulata “Miezul noptii”, in Curierul Romanesc, urmata de elegia “Adio”.

Fabule de Grigore Alexandrescu cainele si magarul
Cu urechea pleostita, cu coada-ntre picioare,
Cainele, trist si jalnic, mergea pe o carare.
Dupa indestul umblet, iata ca-l intalneste
Un magar, si-l opreste:
Unde te duci? ii zise,
Ce rau ti s-a-ntamplat? Stii, parca te-a plouat,
Asa stai de mahnit.”
–Dar, sant nemultumit.
La imparatul Leu in slujba m-am aflat:
Insa purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit in sfarsit sa fug, sa-l parasesc,
Acum cat alt stapan; bun unde sa-l gasesc?
–Numai d-atat te plangi? magarul il intreba;
Stapanul l-ai gasit, il vezi, de fata sta.
Vino numaidecat la mine sa te bagi:
Eu iti fagaduiesc
Nu rau sa te hranesc;
Nimic n-o sa lucrezi, nici grija n-o sa tragi.
La propunerea sa, cainele i-a raspuns:
Asculta-ma sa-ti spui: e rau a fi supus
La oricare tiran; dar sluga la magar
E mai umilitor, si inca mai amar.

Aceste fabule scurte de Grigore Alexandrescu sunt perfecte pentru cei mici deoarece de aici pot invata multe si se pot forma ca si persoane adulte.

Fabule de George Toparceanu

George Toparceanu a fost unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti poeti romani, remarcandu-se prin versatilitatea si creativitatea sa. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numara si celebra colectie de fabule.

In total, Toparceanu a scris aproximativ 150 de fabule, dintre care multe sunt inca apreciate si citite astazi de catre publicul de toate varstele. Multe dintre aceste fabule se concentreaza pe teme precum moralitatea, intelepciunea si caracterul uman, adesea punand in scena animale antropomorfe care infatiseaza diverse trasaturi umane.

Cateva exemple le regasiti in randurile de mai jos: 

Intrebare si raspuns 
Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:
–Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?…
La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
–Pentru ca esti bou…

Microscopica 
Cand pleca odata la razboi un om,
I-a strigat o cioara dintr-un varf de pom:
–Du-te la bataie, pentru tara mori,
Si-ti va da nevasta un copil din flori.
Omul,
Auzind acestea, n-a mai vrut sa plece,
Deci a fost la urma, fiindc-a dezertat,
Condamnat la moarte si executat.
Morala:  Cine crede tot ce-i spui, Este vai de capul lui.

Doi prieteni 
Un betiv din lumea toata
(Care se numeste Nae),
Ce fusese rupt odata
De nevasta-sa-n bataie,
Auzind cum ca nevasta unui prieten i-a carpit
Si aceluia o palma, foarte mult s-a veselit…
Morala: Rade ruptul de carpit.

In general, fabulele lui Toparceanu sunt pline de umor si ironie, dar si de intelepciune si de mesaje puternice care se adreseaza cititorilor de toate varstele. George Toparceanu fabule sunt considerate opere clasice ale literaturii romane si continua sa inspire si sa educe cititorii si astazi.

Fabule de Alecu Donici

Datorita fabulelor sale, Alexandru Alecu Donici a ramas un nume de referinta in literatura romana.

Mai jos veti regasi lista cu Alecu Donici fabule:

Adevarul sau cucosul de la moara 
Cucosul, stiti prea bine, ca are insusire
De a ne da de stire
Prefacerile zilei s-a timpului schimbari.
El, far-a se supune
La reguli si cercari,
Cand adevarul spune,
E ca un fabulist;
Iar cand arata timpul e cam naturalist.
Stiu dar ca la o moara, cucosul prin cantare
Morarului da veste la vreme de mancare.
Insa-ntr-o zi, cand moara umbla mereu vuind,
Si unda zgomotoasa, in roti cu-a sa iutime
Izbea din inaltime
In aer spumegand,
Morarul simtea foame. Deci iese el din moara
Si vede cum cucosul, sarind pe-o grindisoara,
In pene se umfla,
Din gat se incorda,
S-apoi, cascandu-si pliscul, se pare ca canta.
Insa a lui cantare, de vuiet mistuita,
Era neauzita.
Morarul trist se duse in moara, asteptand
S-auda mai degraba cucosul sau cantand.
Asteapta, mai morare,
C-asa-i si-n lumea mare:
Cand relele naravuri vuiesc neincetat,
Atuncea adevarul nu este ascultat.

Pieptenul 
Copilului de pieptanat
Neneaca pieptene din targ au cumparat.
Copilul foarte mult de el s-au bucurat.
Ce piepten bunisor!
Cum merge de usor!
Mai bine de un ceas
El perisorul sau prin pieptene au tras
Si multamit deplin neneacai au ramas.
Apoi s-au pus la carte,
Au invatat frumos,
Din buchi a opta parte;
Si iar la pieptene degraba s-au intors.
Dupa aceasta dand de alte jucarii,
Copilul au facut prea multe nebunii
Si parul de pe cap de tot si-au incalcit.
Dadaca lui au vrut indat’ sa-l netezeasca,
Dar pieptenul era prin casa zahait;
Si el tipa, racnea, acela sa-i gaseasca!
O fata, de sub pat, degraba l-au si scos,
Dar numai ce folos!
Ca cum abia-abia de paru-i s-au atins,
Copilul de dureri au si strigat cu plans:
–Ce piepten indracit!
Iar pieptenul au zis:
–Eu tot acelasi sunt; ti-e parul incalcit.
Copilul insa, suparat
Pe favoritul sau,
L-au dat intr-un parau:
Strigoaicele mai mult cu el s-au pieptanat.
Vazut-am eu
In veacul meu
Ca oamenii asa cu adevarul fac.
Cat cugetu-i curat,
El noua este drag;
Iar cum pe cuget ai patat,
Apoi de adevar indat’ te-ai departat
Si, ca copiii, noi de pieptanat fugim
Cand capul ne-ncalcim.

Frunzele si radacina
Intr-o zi de vara, lina, calduroasa,
Raspandind in vale umbra racoroasa,
Frunzele pe arbor vesel dantuiau
Si cu zefirasii astfel se sopteau:
–Dulce e viata frunzelor, cand ele,
De roua lucinde, mandre, tinerele,
Lumea inverzesc
Si o racoresc.
Calatorul pacinic, obosit de cale,
Oricand se arata in a noastra vale,
Sub arbor el sta
Repaos de-si da.
Mandre fetisoare locul vin sa prinda,
Vrand la umbra noastra hora sa intinda;
Si cel pastoras
Le canta de jale-n al sau fluieras.
Iar de primavara, chiar privighetoarea,
Cantareata vaii, cea fermecatoare,
In desimea noastra mult s-a rasfatat
Si ne-a tot cantat.
Apoi cand romanul doina hauleste,
El pe frunza verde intai o numeste;
Insisi zefirasii, voi ne leganati
Si ne dezmierdati.
–Dar spre neuitare,
Nu se cade oare
–Frunzelor le zise un glas din pamant 
Despre radacina vreun bun cuvant?
–Cine-i radacina? Si cum de cuteaza
Cu noi sa se certe, cand nici se-nsemneaza?
Frunzele pe arbor zise vajaind,
De ciuda plesnind.
–Radacina face arborul sa creasca
Si peste tot anul frunza sa renasca 
Le raspunse ea.
In alt chip fiinta voi nici ati avea.
Sa tineti dar minte
Aceste cuvinte:
Viata vegetala,
Viata sociala,
Totului atarna
De la radacina.

In general, fabulele lui Donici sunt pline de intelepciune si de umor, iar mesajele morale sunt transmise intr-un mod accesibil si memorabil. Ele sunt considerate unele dintre cele mai bune exemple de literatura pentru copii si sunt inca foarte apreciate. Prin intermediul fabulelor sale, Donici a reusit sa imbine literatura si educatia, si sa inspire si sa educe cititorii de toate varstele.

Fabule de Tudor Arghezi

Tudor Arghezi este unul dintre cei mai importanti poeti romani ai secolului XX si un maestru al genului literar al fabulei. In lucrarile sale, el exploreaza o varietate de teme morale si sociale. Cateva exemple de fabule gasiti in randurile de mai jos:

Cuiul
Intr-o vreme, la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa insemn,
Casele erau de lemn
Si ulucile de scinduri,
Ca si azi, intinse rinduri,
Puse strimb si cap in cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vint mai tare,
Case, garduri si patule;
Si in timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai imprastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii in zadar,
Ca sa scoli din clatinare
Iaras doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.
Nazdravan, cum altul nu-i,
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamina
A umblat din mina-n mina.
A fost strins si pipait,
Pus pe limba, mirosit,
Niciun om nu intelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scindurile intre ele.
Nazdravanul si golanul
Il infipse cu ciocanul.

Fabula
-Pe profeti, ca pe omizi,
Ii pindesti si ii ucizi . 
-N-am nevoie de profeti,
Ci de oameni malaieti. 
-Vreau ca omul sa ia foc,
Nu-l vreau stins si dobitoc. 

In general, fabulele lui Tudor Arghezi sunt pline de intelepciune, subtilitate si umor, iar mesajele lor sunt adesea aplicabile in multe aspecte ale vietii. 

Fabule de La Fontaine

Jean de La Fontaine este unul dintre cei mai celebri fabulisti ai lumii, iar fabulele sale au devenit o parte importanta a literaturii franceze si universale. Fabulele lui La Fontaine au un stil elegant si ironic, combinand simplitatea povestilor cu intelepciunea si profunzimea moralelor.

O parte din fabule La Fontaine le veti gasi chiar aici:

Unchiasul si Magarul
Venea calare Mosul pe un Magar iabras,
Dar se opri, lasandu-l sa pasca pe imas.
Cum se vede sloboda,
Vita, – voda-n loboda 
Sare, zburda fara frica,
Tavaleste, calca, strica,
Prapadind grozav imasul.
Intre timp, poftim ca pica
Din senin si pagubasul!
–Sa fugim! grai Unchiasul.
–Daca esti cu frica-n san,
Fugi doar tu! Eu mai raman.
Mi-i totuna cin’ma are:
Mi-i dusman orice stapan.
Ori esti tu, ori nu stiu care,
N-o sa-mi puneti trei samare!

Stejarul si trestia 
Stejarul, intr-o vreme, ii spuse trestiei asa:
–Poti sa te plangi de soarta ta.
O pasare micuta iti este o povara
Si chiar usorul vant
Ce fata apei misca, din simpla intamplare,
Te-apleaca la pamant
Si te doboara 
In timp ce fruntea mea de Caucaz semet
Nu numai ca opreste chiar razele de soare,
Ci-nfrunta si furtuna, indraznet.
Ce pentru tine este crivat, zefir e pentru mine
Si de te-ai fi nascut incaltea
Sub ramurile mele-nalte,
Ferita de furtuni te-as tine.
Dar tu te nasti, vezi bine,
In umede tinuturi de vant cutreierate.
Natura ti-e ingrata, cum nici nu se mai poate.
Si trestia ii spuse-ndata:
–De o atare mila ma simt profund miscata.
Dar sa lasam aceasta, caci dupa cat imi pare,
Ii e ‘Naltimii Voastre cu mult mai de temut
Decat e pentru mine, cand bate vantul tare:
M-apleaca, nu ma frange puternica-i suflare.
In ce priveste insa tot ce ati sustinut 
Ca rezistati din temelii
Oricarei vijelii,
Sa asteptam sfarsitul dar. Abia rostise-acest cuvant,
Ca dinspre nord s-a napustit cel mai teribil vant.
Rezista la-nceput stejarul si trestia se inmladie.
Dar vantul creste, creste, si celui care pana-n cer
Isi inaltase capul, deodata fortele ii pier…
Izbit si smuls din radacina, s-a prabusit pentru vecie.

Desaga 
–Tot ce este vietate, spuse Joe, intr-o zi,
Sa pofteasca-aici la tronu-mi, fiind liber a grai
Daca i-am zidit faptura, pe-undeva, nepotrivit,
Caci doresc sa-ndrept eroarea, fara vorba, negresit.
Hai, incepe tu, maimuto, cea dintai a cuvanta
Si compara frumusetea orisicaror animale
Cu cea a fiintei tale.
Spune-ne, esti multumita?
–Cum sa nu, raspunde ea,
N-am si eu ca ele, oare,
Tot atat, patru picioare?
De privesc oricand portretu-mi,
Vad ca-i fara de cusururi,
Insa fiindca mi se cere ca sa dau parerii curs,
Am sa spun ca-asa cum este chipul fratelui meu urs
E neterminat, se vede, si la fel va fi de-a pururi.
Ursul cand vorbi, la randu-i, nu se planse despre sine,
Ci-ncantat de forma-i, spuse ca se simte foarte bine.
–Cat priveste elefantul – spuse ursul – se cuvine
Coada sa-si mai prelungeasca,
Din urechi sa-si mai ciopleasca;
E diform, urat, in fine.
Dupa-aceea, elefantul, gandul vrand sa si-l prezinte,
Dupa capu-i intelept,
Socoti ca este drept
Sa se poarte-asemeni celor ce vorbisera-nainte.
Ca atare,
Arata ce deformata lui balena ii apare.
Si furnicii, dupa-aceea, ce ii dete-n cap sa zica?
Spuse ca e uriasa fata de-alta gaza mica.
Dar vazand tot ce prin minte si prin inima le trece,
Tuturor din fata-i Joe ordin le dadu sa plece.
Si cu toate astea-n lume nu-i ca omul un alt soi.
Suntem lincsi fata de altii si soboli fata de noi.
Orisice greseala-a noastra ne-o iertam fara sfiala,
Iar pe-a altora o scoatem cat mai iute la iveala.
Ne uitam in jurul nostru nu cu-aceiasi ochi cu care
Ne privim noi fiecare.
Ne-a-nzestrat pe toti natura, dandu-ne cate-o desaga
Tuturor de ieri si astazi pentru existenta-ntreaga 
Lipsurile noastre, toate,
Ni le randuim la spate
Si-ale altora le ducem numa-n fata asezate.

In general, Jean de La Fontaine fabule sunt caracterizate de faptul ca folosesc animale si personaje antropomorfe pentru a face comentarii satirice despre societate si oameni. Ele sunt populare in intreaga lume datorita stilului elegant si subtil al scriiturii si pentru faptul ca isi pastreaza relevanta si astazi. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse in numeroase limbi si continua sa inspire cititori de toate varstele si culturile.

Fabule de Esop

Esop este considerat de multi istorici si critici literari ca fiind cel mai mare fabulist din toate timpurile. El a trait in Grecia Antica, in secolul al VI-lea i.Hr. si este cunoscut pentru povestile sale morale, pline de intelepciune si umor.

KidsZone le-a strans pe cele mai bune si vi le prezinta mai jos:

Lacusta si furnica
A fost o vara fierbinte. O cicala, protejata de soare la umbra unui copac si care se bucura de moment fara nicio intentie de a merge la munca, canta continuu. In timp ce vedea cum vecinul sau, o furnica muncitoare, lucra din greu pentru a aduce mancare acasa.
Cicala s-a oferit sa cante si sa se odihneasca, la care furnica i-a indicat ca ar trebui sa nu mai stea inactiv si sa inceapa sa stranga mancare. Cicala i-a ignorat sfaturile. Luni mai tarziu a sosit o iarna rece, care a surprins cicada fara nimic de mancare. Disperata, aceasta a venit la vecina ei cerand ajutor. Cu toate acestea, furnica a raspuns intreband-o ce facuse in timpul verii.
Cicala i-a spus sa cante, la care furnica i-a raspuns sa danseze acum pentru ca, cand a putut, nu a facut nimic pentru a evita acea situatie si a inchis usa lasand-o pe biata cicala afara. 

Liliacul si nevastuicile
Un liliac a cazut la pamant si a fost prins de o nevastuica. Vazandu-se aproape de moarte, acesta i-a implorat viata. Nevastuica i-a spus ca nu-l poate elibera pentru ca era un dusman al pasarilor inca de la nastere ei. Liliacul a raspuns ca nu era o pasare, ci un soarece, scapand astfel cu mare viclenie.
Ceva mai tarziu a cazut in mainile unei a doua nevastuici, pe care a implorat-o sa nu o devoreze. Nevastuica a spus ca ea uraste soarecii, asa ca nu l-a putut lasa sa plece. Liliacul, insa, a raspuns ca nu este un soarece, ci o pasare, asa ca a reusit sa se elibereze din nou din ghearele dusmanului.

Esop a fost recunoscut pentru modul in care a transmis lectii morale prin fabulele sale, acestea fiind considerate de multe ori exemple ale intelepciunii populare. El a folosit povesti simple si pline de umor pentru a ilustra cele mai importante virtuti si valori, precum onestitatea, modestia si intelepciunea.

Esop fabule au fost traduse in numeroase limbi si sunt inca populare in intreaga lume, fiind considerate un patrimoniu cultural universal. Ele continua sa fie folosite ca material didactic in scoli si sunt iubite de adulti si copii deopotriva.

Lev Tolstoi fabule

​Lev Tolstoi, unul dintre cei mai importanti scriitori rusi ai secolului al XIX-lea, a scris si el cateva fabule cu scopul de a transmite invataturi morale si de a ilustra defectele umane.

O parte din fabulele lui Lev Tolstoi le gasiti chiar in randurile de mai jos:

Calul si iapa
Si ziua si noaptea iapa se ducea in camp, la pascut. Cata vreme calul se indestula noaptea, iar ziua ara. Odata, iapa ii spuse calului:
— De ce ari? Sa fiu in locul tau, nu m-as duce la arat. O da stapanul cu biciul, dau si eu cu copita.
A doua zi calul facu dupa cum fusese sfatuit. Vazandu-l dintr-o data atat de indaratnic, taranul inhama iapa la plug.

​Puii maimutei
O maimuta avea doi pui. Pe unul il iubea, pe celalalt nu. intr-o zi, niste oameni luara urmele maimutei. Aceasta insfaca puiul indragit si fugi cu el, lepadandu-se de celalalt. Puiul neiubit de mama se ascunse in hatisul padurii, oamenii nu dadura cu ochii de el si trecura mai departe. Maimuta sari intr-un copac, dar, grabita cum era, izbi odrasla cu capul de un ciot si aceasta muri. Dupa ce oamenii plecara, maimuta porni sa-si caute puiul neiubit, dar nu-l mai putu gasi si, asa ramase si fara acesta.

​Vulturul, cioara si ciobanul
O turma de oi pastea pe o pasune. Pe neasteptate, aparu un vultur care se pravali din inaltul cerului, insfaca in ghearele lui mari un miel si il duse cu dinsul. O cioara vazu intreaga intimplare si i se facu si ei pofta de o bucatica de carne proaspata. Isi spuse:
„Nu-i mare scofala. Am sa incerc si eu, ba am sa fac treaba mult mai buna. Vulturul e un prostanac, a luat un mielut pirpiriu, pe cind eu am sa iau berbecul acela gras si mare, de colo.”
Zicind asta, cioara isi infipse ghearele in lina groasa si deasa a berbecului si dand sa-l ridice, dar geaba stradanie. Nu mai stia nici cum sa-si scoata ghearele incalcite in lina. Veni ciobanul, i le smulse el din lina, ii suci gitul ciorii si o azvirli cat colo.

Doi cocosi si un vultur
Langa o gramada de balegar se bateau doi cocosi. Unul dintre ei fiind mai puternic, il batu pe celalalt si il alunga de acolo. Gainile se adunara in jurul invingatorului si prinsera a-l lauda si ridica in slavi. Dar cocosul vroia ca si cei din curtea vecina sa afle despre puterea si faima sa. Atunci zbura pe acoperisul magaziei, batu din aripi si canta cu glas rasunator:
– Priviti-ma, l-am batut pe celalalt cocos! Nu se afla alt cocos pe lume care sa se masoare cu mine!
Nici nu apuca sa-si termine bine strigarea, ca un vultur care trecea pe sus il dobori, il insfaca in gheare si il duse in cuibul sau pentru a-i fi hrana.

Naufragiu
Niste pescari mergeau cu barca. Se stirni din senin o furtuna naprasnica. Pescarii se speriasera. Lepadara vaslele si prinsera a se ruga la Dumnezeu, sa-i scape de la inec. Furtuna misca barca pe fluviul inspumat tot mai departe de mal. Atunci un pescar batran le spuse:
– De ce-ati lepadat vaslele? De va rugati, din mana vasla n-o lasati.

Soarecele care s-a ingrasat
Un soricel roase dusumeaua si facu o gaura in ea. Trecu printr-insa si gasi mancare din belsug. Numai ca soarecele era tare lacom si manca pana se umfla. Cand se lumina de ziua, soarecele dadu sa se intoarca acasa, dar burta umflata nu-l mai lasa sa treaca prin gaura.

Tolstoi a creat, de asemenea, o serie de fabule cu animale precum vulpea, lupul si cainele, in care a incercat sa ilustreze valorile morale precum sinceritatea, loialitatea si generozitatea.

Fabulele lui Tolstoi sunt scrise intr-un stil simplu si direct, similar cu cel al lui Esop. Ele se adreseaza publicului larg, atat copiilor, cat si adultilor, si sunt adesea insotite de ilustratii colorate.

Desi nu sunt la fel de cunoscute ca cele ale altor mari fabulisti precum Esop sau La Fontaine, fabulele lui Tolstoi sunt un exemplu al talentului sau literar si al angajamentului sau fata de promovarea valorilor morale si sociale.

Anton Pann fabule

Anton Pann, unul dintre promotorii literaturii populare culte de la noi din tara, se crede ca ar fi fost de etnie roma. Numele sau este cunoscut in varianta romanizata si prescurtata, insa exista foarte putine informatii sigure despre el, inclusiv anul exact al nasterii sale.

Se crede ca Anton Pann s-ar fi nascut in perioada cuprinsa intre anii 1793-1797. El a fost un mare poet, compozitor si profesor de muzica religioasa, dar si un folclorist si publicist remarcabil.

Pann a avut un rol important in promovarea literaturii populare culte in Romania, in special prin adaptarea si traducerea unor opere clasice europene in limba romana si prin compunerea de poezii si cantece populare. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara “Cantece batranesti”, “Cantece populare ale romanilor” si “Doine si mandrastii”.

Stilul sau poetic a fost influentat de poezia populara si de traditiile balcanice, iar temele abordate in creatiile sale includ iubirea, dragostea de patrie si satirizarea unor aspecte ale societatii romanesti din acea vreme.

Desi viata sa ramane plina de mister si necunoscute, Anton Pann ramane unul dintre cei mai importanti si influenti poeti ai literaturii romane, reprezentand un simbol al promovarii si pastrarii valorilor culturale si literare romanesti.

KidsZone a strans cele mai bune fabule ale lui, si le-a scris in randurile care urmeaza:

Cantaretul si baba 
Oarecand un cantaret
Atat sa tinea maret,
Cat gandea in sine el
Ca-ntrece pe Cucuzel.
In biserici cand canta
La toti de rand sa uita,
Sa vaza care obraz
Mai mult il va face haz.
Astfel cum si el cantand
Si gura la toti cascand,
Zarea p-o baba plangand
S-adesea ochii stergand;
Si fiind capricios,
Gandi caci canta frumos,
Inima babii ranea
Si spre jale o pornea.
De-acest gand sa-nfomura
S-inca mai tare zbiera,
Cat celor ce-l auzea
Urechile insurzea.
Si vrand a-si incredinta
Parerea ce-l inalta,
Intr-adins el intr-o zi
Matusii vreme pazii,
La un loc mai singurel
Si o-ntreba acest fel:
-Mama, te jur pe Cel Sfant,
Sa-mi spui, da de ce eu cand cant,
Tu incepi sa lacramezi
Si de plans nu incetezi?”
Baba nimic n-a ascuns,
Ci oftand i-a dat raspuns:
-Of! of, dragul maichii pui!

Tiganul pocait 
-Vedeti, zise un tigan,
Al gard dupa al curcan?
D-acolo nici sa-l luati,
Dar nici iara sa-l lasati.
Eu nu voi sa am pacat
Sa ziceti c-am indemnat.
Dar impartind ca intre frati
Partea mea tot sa o dati,
Si fiindca sunt jurat
Sa nu mananc de furat,
Sa mergeti sa o schimbati
Si pe peste sa o da-ti,
Ca sunt batran si ma pazesc,
Si voi sa ma pocaiesc.”
Cati sunt asa pocaiti
Si de rele parasiti,
Ei ca de foc sa pazesc,
Dar pe altii povatuiesc
A face rau neincetat,
Gandind ca nu e pacat,
Dar, vai! cand se dovedesc
Dopotriva patimesc.

Nepotul imprumutat 
Unul avand un nepot
Sarac si lipsit de tot,
Vine intr-o zi la el
Si sa roaga-ntr-acest fel:
-Unchiule, bine ma sti
Ca n-am coprins, nici mosii,
Bani nu mi-a dat Dumnezeu,
Sa negustoresc si eu.
La multe ma cam pricep,
Dar n-am cu ce sa incep,
Nadejdi a m-ajuta
N-am decit la dumneata;
De aceea, unchiul meu,
Ma rog ca la Dumnezeu,
Sa-mi dai cinci sute de lei,
Ca sa fac negot cu ei,
S-in jumatate de an
T-ii raspunz pin’la un ban.
Unchiul sau s-a indurat
La vorba ce l-a rugat
Si mana sa ardicind
Ii arata sus, zicand:
-Vezi acea oala din cui?
Eu ce am acolo pui.
Cauta, si cati gasesti,
Numarati sa-i primesti.
Nepotul sau, bucuros,
A dat pe loc oala jos
Si numarand a gasit
Tocma citi i-a trebuit.
Deci, luandu-i, a plecat,
De unchiul sau ajutat,
Si umbland in sus, in jos,
Sa negustorea frumos.
Dar la numitul soroc
Nu s-a dus sa-i dea la loc.
Nici unchiul sau nu-i cerea,
Lasand sa-i dea cand va vrea.
Multa vreme a trecut,
Unchiul sau tot a tacut.
Deci nepotul socotind
C-a uitat, nepomenind,
Sa duse la dansul iar,
Cu aceleasi vorbe chiar,
Vaitandu-se si plangand,
Multe nevoi aratand,
Cu rugaciuni pan’ la cer,
Ca si alti saraci cum cer.
Unchiul sau cel inselat
Si d-al doilea rugat
N-a zis nimic, a tacut,
C-a uitat s-a prefacut
Si, iar spre cui cautand,
Arata oala, zicand:
-Acolo orcati gasesti,
Ia-i si sa negustoresti.
Nepotul iar bucuros
A dat oala pe loc jos.
Dar daca a cautat,
Nimic in ea n-a aflat.
Si cu parere de rau .
A zis catre unchiul sau:
-Unchiule, iar o ardic,
Ca nu e in ea nimic.
Deci unchiul sau n-a ascuns,
Ci-al dete acest raspuns:
-Apoi de cand ai luat
Intr-insa ai mai bagat,
Si ai venit iar sa cei
Ca sa gasesti si sa iei?

Lectura de fabule este una dintre cele mai bune activitati pentru copii in casa. Prin intermediul fabulelor, cititorii si ascultatorii sunt invitati sa reflecteze asupra valorilor umane, sa inteleaga si sa accepte realitatile sociale si morale si sa isi dezvolte abilitatile de gandire critica.